Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. sidérer)
1. a surprinde profund pe cineva; a încremeni, a împietri, a stupefia.
2. (livr.) a străfulgera cu privirea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. considérer, lat. considerare)
1. tr., refl. a (se) socoti, a (se) crede.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déconsidérer)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reconsidérer)
1. a privi, a cerceta, a interpreta dintr-un punct de vedere nou.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sidéral, lat. sideralis)
1. referitor la aştri; astral.
2. zi ~ă = interval de timp între două treceri consecutive ale unei stele la acelaşi meridian; an ~ = intervalul de timp în care Pământul efectuează o revoluţie în jurul Soarelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sidérant)
1. care provoacă stupoare, uimire; care siderează; stupefiant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sidération, lat. sideratio)
1. pretinsă influenţă a aştrilor asupra vieţii sau sănătăţii unei persoane.
2. scădere bruscă a forţelor vitale.
3. şoc nervos dintr-o variaţie bruscă a potenţialului electric.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. absolutiser)
1. a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută.
2. a considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. abstraction, lat. abstractio)
1. noţiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
3. a face ~ de = a nu lua în considerare.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (acapara + -ant)
1. (persoană) care acaparează; acaparator.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparator.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (după fr. accapareur)
1. (persoană) care acaparează; acaparant.
2. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine o cantitate considerabilă de alimente, bunuri et cetera; acaparant.
3. (persoană) care ia sau păstrează pentru sine lucruri care nu-i aparțin de drept; acaparant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)
1. care poate fi admis; acceptabil.
2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.
3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptianiste)
1. (Evul Mediu) referitor la adopţianism, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.