Dictionar

suplanta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. supplanter)

1. a elimina un lucru înlocuindu-l cu altul.
2. a face pe cineva să-și piardă creditul, favoarea, autoritatea, poziția pe care a avut-o, și a-i lua locul; a submina.
 

suplantare

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. suplanta)

1. subminare.
 

subminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. submina)

1. care a fost slăbit, compromis, zădărnicit sau nimicit; (livresc) suplantat.