Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. toxique, lat. toxicus)
1. adj. (despre substanţe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT toxicus; toxicarius; venenatus; venenosus; venenifer; virosus
2. FR toxique; vénéneux; vireux
3. EN toxic; poisonous; venenate; venenous; toxical
4. DE giftig; toxisch; vergiftend
6. HU mérgző; ártalmas, mérges, veszedelmes; mérgezett, epés
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toxicité)
1. proprietate a unei substanţe, a unui mediu etc. de a fi toxic.
2. proprietate a unor microbi de a elibera toxine dăunătoare organismului.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. toxikon „otravă”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. toxico-dépendance)
1. etapa toxicomaniei în care subiectul este în întregime dependent de produsul toxic pe care îl consumă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.
2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthisme)
1. intoxicaţie cu absint.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aconitine)
1. alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamsite)
1. substanţă toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrobiocénose)
1. biocenoza organismelor din biotopul agricol; biogeocenoză creată de om (ecosistem artificial) în scopuri agricole, care depinde în primul rând de activitatea umană (fertilizare, lucrare mecanică a solului, irigare, tratare cu substanțe chimice toxice et cetera); agrocenoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcoolisme)
1. intoxicaţie cronică cu alcool; etilism.