OK
X
ultramodern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ultramoderne)
1.
care
este
foarte
modern,
în
fruntea
modernismului;
ultramodernist.
2.
(antonim)
arhiînvechit.
ultramodernist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ultramoderniste)
1.
de
un
modernism
exagerat.
ultramodernizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. ultramodernisé)
1.
care
a
devenit
ultramodern;
modernizat
la
maxim.
ultramodern, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ultramoderne)
1.
care
este
foarte
modern,
în
fruntea
modernismului;
ultramodernist.
2.
(antonim)
arhiînvechit.
ultramodernizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. ultramodernisé)
1.
care
a
devenit
ultramodern;
modernizat
la
maxim.