Dictionar

ultramodern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultramoderne)

1. care este foarte modern, în fruntea modernismului; ultramodernist.
2. (antonim) arhiînvechit.
 

ultramodernist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultramoderniste)

1. de un modernism exagerat.
 

ultramodernizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. ultramodernisé)

1. care a devenit ultramodern; modernizat la maxim.
 

ultramodern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ultramoderne)

1. care este foarte modern, în fruntea modernismului; ultramodernist.
2. (antonim) arhiînvechit.
 

ultramodernizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. ultramodernisé)

1. care a devenit ultramodern; modernizat la maxim.