Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. usucapion, lat. usucapio)
1. (jur.) mod de dobândire a proprietăţii imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite.
2. dobândire a suveranităţii asupra unui teritoriu prin exercitarea continuă şi paşnică a autorităţii de stat asupra acelui teritoriu.