Dictionar

Rezultate secundare (A):

-adă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -ade, cf. it., sp. -ada)

1. „rezultatul unei acţiuni”.


-an2, -ă / -ean, -ă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -ain, -e, -éen, -ne, cf. lat. -anus)

1. „locuitor al...,”, „origine”.


-ant2, -anţă/-ent, -enţă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -ant, -ance, -ent, -ence)

1. „agent”, „ocupaţie”, „calitate”.


-anţă

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. -ant2.


-ar2 / -(i)er(ă) /-or, -eză

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius, nume de agent)

1. „referitor la...”; „cel care exercită o meserie, o funcţie”, „care are calificare”.


-ard, -ă

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr., germ. -ard)

1. „peiorativ, depreciativ”.


A-, AN-

Parte de vorbire: pref. privativ sau de negare
Origine: (fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

1. „fără”, „lipsit de”, „nu”.


Aalenian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aalénien)

1. (din) primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului interior); chelean.


AB-/ABS-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

1. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. nomogramă.


Abaca

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. abaca)

1. cânepă de Manilla.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhit.) partea superioară a capitelului unei coloane.