Dictionar

așezământar, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (așezământ + -ar)

1. funcționar însărcinat cu repartizarea impozitelor.
2. repartiția și fixarea impozitelor; (înv.) așezământ, (înv.) cisluire.
 
 
 
 

orfelinat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. orphelinat)

1. așezământ de caritate destinat creșterii copiilor orfani; azil.
 

stabiliment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. stabilimentó)

1. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși.