Dictionar

Rezultate secundare (Așezare,):

Acatafazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)

1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.

2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.


Acatagrafie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în aşezarea greşită a cuvintelor în scris.


Aglomeraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agglomération)

1. îmbulzeală.

2. aşezare omenească.


Amenajament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.

2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.

3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.

4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.

5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.


Aranjament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrangement)

1. acord, înţelegere.

2. mod de alcătuire, de dispunere.

3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.

4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.


Asietă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiette)

1. poziţie a planului de bază al unei (aero)nave faţă de planul orizontal.

2. (fin.) mod de aşezare a impozitelor către stat.