acatafazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acataphasie)

1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire.

acatagrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acatagraphie)

1. tulburare a comunicării scrise constând în așezarea greșită a cuvintelor în scris.

aglomerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agglomération)

1. îmbulzeală.
2. așezare omenească.

amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

aranjament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrangement)

1. acord, înțelegere.
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formații decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităților de așezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.

asietă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assiette)

1. poziție a planului de bază al unei (aero)nave față de planul orizontal.
2. (fin.) mod de așezare a impozitelor către stat.