Dictionar

incendiator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (incendia + -tor)

1. s. m. f. provocator al unui incediu.
2. (fig.) aţâţător, provocator.
3. s. n. navă mică cu vele cu exploziv, care servea la incendierea navelor inamice, prin abordare.
 

lasciv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lascif, lat. lascivus)

1. excitant, aţâţător la plăceri senzuale; voluptuos; obscen.
 

stârnitor, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (stârni + -tor)

1. I. care stârnește (ceva); ațâțător, provocator.
2. II. (reg.) câine de vânătoare care stârnește.