Dictionar

Rezultate secundare (Ațică,):

Bioinformatică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + informatică)

1. utilizarea metodelor computerizate pentru studiul fenomenelor biologice; informatică biologică.


Biosistematică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bio- + sistematică)

1. disciplină care se ocupă cu clasificarea organismelor vii; biotaxie, biotaxonomie.


Biotaxonomie; biosistematică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biotaxonomia

2. FR biotaxonomie

3. EN biotaxonomy

4. DE Biotaxonomie

5. RU биотaксономия

6. HU biotaxonómia


Celulă somatică

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cellula somatica

2. FR cellule somatique

3. EN somatic-cell

4. DE somatische Zelle; Körperzelle

5. RU сомaтическaя клеткa

6. HU szomatikus (testi) sejt


Corabațică

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (necunoscută)

1. (bot.) floare de câmp de culoare albastră; albăstrea.

2. (ornit.) pasăre cu pene albastre; dumbrăveancă.


Dalmatică

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)

1. tunică albă, tivită cu purpură, purtată de împăraţii romani.

2. mantie de ceremonie a regilor Franţei.

3. veşmânt liturgic catolic, cu mâneci largi, despicat în părţi, purtat de diaconi şi episcopi.

4. îmbrăcăminte cu care sunt înfăţişaţi îngerii, sub formă de rochie lungă.


Abac

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.

2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.

3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Absint

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. absinthe, lat. absinthium)

1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin.

2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint.


Acatectic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acathectique)

1. (despre celula hepatică) care devine incapabilă de a reţine pigmenţii biliari.


Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.

2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.

3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție nu fie nici agramaticală, nici asemantică.

4. (antonim) inacceptabilitate.