OK
X
bioinformatică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bio- + informatică)
1.
utilizarea
metodelor
computerizate
pentru
studiul
fenomenelor
biologice;
informatică
biologică.
biosistematică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (bio- + sistematică)
1.
disciplină
care
se
ocupă
cu
clasificarea
organismelor
vii;
biotaxie,
biotaxonomie.
biotaxonomie; biosistematică
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
biotaxonomia
2.
FR
biotaxonomie
3.
EN
biotaxonomy
4.
DE
Biotaxonomie
5.
RU
биотaксономия
6.
HU
biotaxonómia
celulă somatică
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cellula
somatica
2.
FR
cellule
somatique
3.
EN
somatic-cell
4.
DE
somatische
Zelle;
Körperzelle
5.
RU
сомaтическaя
клеткa
6.
HU
szomatikus
(testi)
sejt
corabațică
Parte de vorbire:
s.f. (regional)
Etimologie: (necunoscută)
1.
(bot.)
floare
de
câmp
de
culoare
albastră;
albăstrea.
2.
(ornit.)
pasăre
cu
pene
albastre;
dumbrăveancă.
dalmatică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. dalmatica, fr. dalmatique)
1.
tunică
albă,
tivită
cu
purpură,
purtată
de
împărații
romani.
2.
mantie
de
ceremonie
a
regilor
Franței.
3.
veșmânt
liturgic
catolic,
cu
mâneci
largi,
despicat
în
părți,
purtat
de
diaconi
și
episcopi.
4.
îmbrăcăminte
cu
care
sunt
înfățișați
îngerii,
sub
formă
de
rochie
lungă.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
aberație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)
1.
abatere
de
la
normal
sau
corect;
(prin
ext.)
idee,
noțiune,
comportament;
aberanță;
absurditate.
2.
(biol.)
abatere
de
la
tipul
normal
al
speciei.
3.
(bot.)
abatere
importantă
față
de
tip;
formă
rezultată
pe
cale
de
mutație.
4.
(fiz.)
formare
a
unei
imagini
produse
într-un
sistem
optic.
5.
~
cromozomială
=
modificare
a
numărului
de
cromozomi
caracteristici
speciei.
6.
~
cromatică
=
defect
al
imaginilor
produse
de
lentile,
constând
în
formarea
de
irizații
pe
marginea
imaginilor.
7.
unghi
format
de
direcția
adevărată
și
de
cea
aparentă
din
care
este
văzut
un
astru
de
pe
Pământ.
8.
(var.)
(înv.)
aberațiune.
9.
(antonim)
normalitate.
absint
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. absinthe, lat. absinthium)
1.
plantă
amară
și
aromatică,
cu
esență
toxică;
pelin.
2.
băutură
alcoolică,
tare,
verzuie,
preparată
din
absint.
acatectic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acathectique)
1.
(despre
celula
hepatică)
care
devine
incapabilă
de
a
reține
pigmenții
biliari.
acceptabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acceptabilité)
1.
faptul
de
a
fi
acceptat,
de
a
putea
fi
acceptat.
2.
mulțimea
de
condiții
care
fac
ceva
acceptabil.
3.
(lingvistică)
însușirea
unui
enunț
de
a
fi
acceptabil;
exigența
ca
o
propoziție
să
nu
fie
nici
agramaticală,
nici
asemantică.
4.
(antonim)
inacceptabilitate.