Dictionar

Abagiubă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (necunoscută)

1. (bot.) arbust din familia oleaceelor, foarte ramificat, cu flori albe dispuse în raceme foarte parfumate, cu boabe negre și care se cultivă ca arbust decorativ; lemn câinesc (Ligustrum vulgare).


Abagerie

Parte de vorbire: s.f. (desuet)
Origine: (abager + -ie)

1. atelier sau fabrică de (haine de) aba, o țesătură groasă de lână; prăvălie de aba.

2. meseria abagiului.


Abager

Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (abagiu + -er)

1. persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor, (înv.) abagiu.