abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

preabataj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pre- + abataj)

1. galerie într-o mină, făcută în vederea deschiderii abatajului.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

carenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carénage)

1. carenare; abataj (4).
2. înveliș aplicat unui corp în vederea micșorării rezistenței aerodinamice.

crampă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crampe, /2/ germ. Krampf)

1. (pl.) contracție musculară dureroasă și involuntară (la stomac).
2. unealtă de oțel cu cioc ascuțit, pentru tăiat cocile de abataj.

frontal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. frontal)

1. adj. din regiunea frunții.
2. din, așezat în față.
3. abataj ~ = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului; dreptă ~ă = dreaptă paralelă cu planul vertical de proiecție.
4. referitor la front.
5. s. n. os al craniului care formează fruntea și o parte din orbite.
6. parte proeminentă a unui obiect.

havaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. havage)

1. tehnică de exploatare minieră care consistă în tăierea rocilor paralel cu stratificarea pentru a permite abatajul; havare, havat.

pichamăr

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Pickhammer)

1. ciocan de abataj; pic2.