Dictionar

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
 

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

abjecțiune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.
4. (var. uzuală) abjecție.
5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

abjecție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.
4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.
5. (var. înv.) abjecțiune.
6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.
 

ilotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ilotisme)

1. condiție, stare a unui ilot.
2. (fig.) (stare de) abjecție, decădere, ignoranță.
 

emisie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT emisio; abjectio
2. FR chute; expulsion
3. EN abjection; explosive abscission; forcible ejection
4. DE Abschleuderung
5. RU оттaлкивaние; отбрaсывaние; отстрелывaние
6. HU kibocsájtás, kisugárzás, kipufogás
 

abjecțiune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.
2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.
3. acțiune degradantă care inspiră dispreț; josnicie, ticăloșie.
4. (var. uzuală) abjecție.
5. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.