Dictionar

 
 
 

adiacent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adiacens, it. adiacente)

1. alăturat, așezat alături, învecinat, continuu.
2. (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună.
 

afilia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affilier, lat. affiliare)

1. refl. a se alătura unei organizații, instituții etc. de același fel, subordonându-i-se.
2. tr. a stabili anumite raporturi de subordonare.
 
 

alelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allèle)

1. (biol.) fiecare dintre formele sub care poate exista o genă ce ocupă același locus în cromozomii omologi.