Dictionar

aceracee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acéracées)

1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arțarul.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

dilacera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dilacérer, lat. dilacerare)

1. a sfâșia în bucăți, a fărâmița.
2. (med.) a smulge cu violență (un țesut).
 

lacera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. lacérer, lat. lacerare)

1. a sfâșia, a rupe în bucăți.
 

macera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. macérer, lat. macerare)

1. tr. a lăsa un corp, o plantă mai mult timp într-un lichid, spre a-i dizolva părțile solubile.
2. refl. (despre corpuri) a elimina particulele solubile (prin menținerea într-un lichid); (med.; despre țesuturi) a se dezintegra.
 

acerateriu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aceratherium)

1. (paleontologie) gen de mamifere vertebrate, strămoș fosil al rinocerului; mamifer fosil asemănător cu rinocerul.
2. (var.) aceratherium.
 

benedictină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bénédictine)

1. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după rețeta călugărilor benedictini.
 

bișof

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bichof, engl. bishof)

1. băutură alcoolică fierbinte, obținută prin macerarea în vin a lămâiei sau portocalei.
 

bitter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Bitter, fr., engl. bitter)

1. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupăr.
 

bituminit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bituminite)

1. maceral (componentă, de origine organică, din cărbune sau șisturi bituminoase) din grupul liptinitelor; varietate de asfalt.
 

chartreuse

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chartreuse)

1. băutură fină, din ierburi alpine macerate în alcool dublu rafinat.