Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)
1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT acicularis; aciculatus; aciculifer; aciculiformis
2. FR aciculaire; aciculé; aciculifère
3. EN acicular; needle-spaped; aciculate; sharp pointed
4. DE nadelförmig; nadelspitzig; spitzlaufend; nadelartig
5. RU иrловидный; иrольчaтый; иrлоносный
6. HU tűalakú, tűszerű, tűhegyű, szúrós
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acicole)
1. (micologie) care se dezvoltă pe frunzele aciculare ale coniferelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aciculiformis)
1. în formă de acicul; care arată ca un ac; acicular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conifères, lat. conifer)
1. pl. ordin de arbori şi arbuşti cu frunze aciculare sau solzoase, (persistente), cu flori unisexuate în formă de conuri şi cu seminţe aripate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. larice, lat. larix, -icis)
1. arbore răşinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare şi cu lemn tare şi rezistent, foarte preţios; zadă.
2. (var.) lariță, (înv.) larce, (înv.) larici, (înv.) laris, (reg.) lariș, (reg.) larită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. séquoia, lat. sequoia)
1. arbore conifer gigantic din California, cu frunzele aciculare, persistente; arbore-mamut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (f. taxodiacées)
1. familie de plante gimnosperme, lemnoase, răşinoase, cu frunze solzoase sau aciculare persistente şi cu flori dispuse monoic: taxodiumul.