Dictionar

acompaniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)

1. parte accesorie destinată a susține melodia principală a unui cântec sau instrument.
 

a cappella

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a cappella)

1. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental.
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
 

arie 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. aria)

1. compoziție vocală rezervată solistului, cu acompaniament de orchestră, fragment dintr-o operă, oratoriu, cantată etc.
2. piesă instrumentală cu caracter cantabil.
 

armoniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. harmoniser)

1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi.
2. tr. a compune acompaniamentul unei melodii.
 

biguină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. biguine)

1. dans popular din Antile, cu tempo lent și cu caracter melancolic; melodia corespunzătoare.
2. dans originar din Ins. Martinica, în tempo rapid, cu un ritm și acompaniament caracteristice.
 

bolero

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boléro, sp. bolero)

1. dans popular spaniol în ritm legănat, însoțit de acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare.
2. cântec și dans cubanez cu ritm ternar și sincopat.