Dictionar

Rezultate principale (Acorda):

Acorda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accorder, lat. accordare)

1. a da; a concede; a atribui.

2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziţii.

3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton.

4. a sintoniza.


Rezultate secundare (Acorda):

Acordabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accordable)

1. care poate fi în concordanță cu altceva.

2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.

3. (antonim) inacordabil.


Acordabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. accordabilité)

1. caracterul a ceea ce poate fi acordat.


Acordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.

2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.


Acordant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.


Dezacorda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désaccorder)

1. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde.


Racorda

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. raccorder)

1. a stabili un racord.

2. (tehn.) a realiza legătura dintre două elemente ale unui sistem tehnic.

3. a lega două porțiuni ale unui drum, ale unei căi ferate prin introducerea între ele a unui tronson curb.

4. (mat.) a uni două trepte sau două curbe printr-un arc de curbă tangent la fiecare dintre ele.


Acordabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accordable)

1. care poate fi în concordanță cu altceva.

2. (despre instrumente muzicale) care poate fi acordat.

3. (antonim) inacordabil.


Acordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.

2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.


Acordor 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordeur)

1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.


Acordor 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accordoir)

1. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale.


Agrarianism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.


Amnistia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amnistier)

1. a acorda o amnistie, o grațiere; (prin ext.) a scuza ceva sau pe cineva; a pardona.