Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. activist, rus. aktivist)
2. I. care se referă la activism.
3. II. membru militant al unui partid, sau al unei organizaţii de masă.
4. susținător al activismului (doctrină care susține acțiunea directă).
5. propagandist pentru o mișcare politică sau sindicală.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. activistic)
1. referitor la practica activismului sau legat de comportamentul și convingerile activiștilor; activist.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (ilegal + -ist)
1. activist care luptă în ilegalitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illégalité)
2. situaţie ilegală a unei organizaţii, a unui activist al acesteia; ilegalism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. meeting)
1. reuniune publică în cadrul căreia vorbitorii exprimă cereri, dezbat probleme politice sau sociale.
2. manifestație sportivă de masă.
3. ~ aerian = festival aerian care permite publicului larg să descopere lumea aviației.
4. ~ politic = tip de întâlnire publică care reunește activiști și simpatizanți care vin să participe la discursurile unor personalități politice; este o strategie de comunicare folosită frecvent de partidele politice în timpul campaniilor electorale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. propagandiste, /2/ rus. propagandist)
1. cel care face propagandă.
2. activist care conducea un cerc de studiu în cadrul învăţământului de partid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. activistic)
1. referitor la practica activismului sau legat de comportamentul și convingerile activiștilor; activist.