OK
X
adăpostitură
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (adăposti + -[i]tură)
1.
loc
sau
construcție
menită
să
apere
de
intemperii
sau
de
primejdii;
adăpost.
2.
(var.)
adăpostură.
acropolă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acropole, gr. akropolis)
1.
cetățuie
înăuntrul
orașelor
antice
grecești,
pe
o
înălțime
și
adăpostind
palate,
temple.
conăci
Parte de vorbire:
vb. (înv.)
Etimologie: (din conac)
1.
intr.
a
face
popas,
a
poposi;
a
se
odihni.
2.
tr.
a
găzdui,
a
adăposti.
gara
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. garer)
1.
a
adăposti
(automobile,
tramvaie
etc.)
într-un
garaj
sau
într-un
depou;
a
trage
o
locomotivă,
un
tren
pe
o
linie
de
garaj.
garaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. garage)
1.
loc
de
adăpostire
(și
deservire
tehnică)
pentru
autovehicule.
2.
linie
de
~
=
linie
de
legătură
între
un
depozit
de
încărcare-descărcare
a
vagoanelor
și
liniile
pe
care
circulă
trenurile.
gasteropode
Parte de vorbire:
s.n. pl.
Etimologie: (fr. gastéropodes, gastropodes)
1.
(zool.)
clasă
de
moluște
cu
corpul
adăpostit
într-o
cochilie
și
care
se
mișcă
cu
ajutorul
unui
picior
în
formă
de
disc
muscular;
melci.
2.
(și
la
sg.)
animal
care
face
parte
din
această
clasă.
3.
(var.)
gastropode.
gastropode
Parte de vorbire:
s.n. pl.
Etimologie: (fr. gastropodes)
1.
(zool.)
clasă
de
moluște
cu
corpul,
de
cele
mai
multe
ori
asimetric,
adăpostit
într-o
cochilie
conică
sau
spiralată
dintr-o
singură
bucată,
cu
un
picior
ventral
folosit
pentru
târât,
un
cap
bine
diferențiat,
prevăzut
cu
tentacule
și
ochi;
melci.
2.
(și
la
sg.)
animal
care
face
parte
din
această
clasă.
3.
(var.)
gasteropode.