Rezultate principale (Adapta,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adapter, lat. adaptare)
1. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiţii.
Rezultate secundare (Adapta,):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT adaptabilis; adaptativus
4. DE adaptiv; anpassungsfähig
6. HU alkalmazkodó
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adaptable)
1. adaptiv.
2. care poate fi adaptat (uşor); acomodabil.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT adaptabilitas
2. FR adaptabilité; malléabilité
3. EN adaptiveness; adaptability
4. DE Adaptabilität; Anpassungsfähigkeit; Anpassungsvermögen
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR adaptation
3. EN adaptation
6. HU alkalmazkodás, alkalmazkodottság, hozzászokás
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidophytes)
1. plante adaptate la solurile acide.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. akklimatisieren)
1. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la condiţiile noi de climă; a (se) aclimata.
2. refl. (fig.; despre oameni) a se obişnui cu noi condiţii de viaţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acmé)
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie şi ontogenie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accommoder, lat. accommodare)
1. refl. a se adapta la anumite condiţii noi de viaţă, de mediu; a se obişnui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.