Rezultate principale (Adaptare,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adapta, lat. adaptatio)
1. acţiunea de a (se) adapta; adaptaţie.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice şi fiziologice ale plantei pentru a face faţă condiţiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR adaptation
3. EN adaptation
6. HU alkalmazkodás, alkalmazkodottság, hozzászokás
Rezultate secundare (Adaptare,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoadapta)
1. adaptare prin eforturi proprii; (rar) autoadaptat.
2. adaptare fără ajutorul cuiva; (rar) autoadaptat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. inadaptation)
1. dificultate, neputinţă de adaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. préadaptation)
1. posibilitate a unui organism de a se adapta la mediul înconjurător datorită unor mutaţii preexistente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acmé)
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie şi ontogenie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. accommodation)
1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. acculturation)
1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accoutumance)
1. faptul de a se obişnui; adaptare.
2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acţiunea unui medicament, a unei otrăvi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptabilité)
1. capacitatea de adaptare la situații sau medii noi.
2. capacitatea unui sistem, a unei regiuni sau a unei comunități, de a-și ajusta mecanismele și structura pentru a ține cont de schimbările reale, potențiale sau presupuse de mediu.
3. capacitatea unei organizații sau a unui individ de a se adapta la noile tehnologii, noile condiții de piață și noile moduri de lucru.
4. (antonime) inadaptabilitate, neadaptabilitate.