Dictionar

 

absolutist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. absolutiste)

1. (adept) al absolutismului.
 

abstenționist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. abstentionniste)

1. (adept) al abstenționismului.
 

abstracționist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. abstractionniste)

1. (adept) al abstracționismului.
 
 
 

adera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mișcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ține lipit, strâns.