Dictionar

Rezultate secundare (Adevărat):

Adevărat; real; veritabil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT verus

2. FR vrai

3. EN true; real; genuine

4. DE echt; wahr; wahrhaft; wirklich

5. RU истинный; нaстоящий

6. HU valós; igazi; valódi


Neadevărat

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + adevărat)

1. care nu este adevărat; fals, mincinos; inexact, neexact.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Adulterin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.

2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.


Antidemocraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anti- + democraţie)

1. regim politic care pretinde a fi o democrație, dar nu este cu adevărat una; democrație de fațadă, falsă democraţie, pseudodemocrație.


Apreciator, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. appréciateur)

1. I. care apreciază.

2. capabil aprecieze ceva la adevărata sa valoare.

3. II. cel care apreciază.

4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.

5. (var.) (înv.) aprețiator.


Aristotelism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristotélisme)

1. concepţie filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoaşterea primordialităţii naturii faţă de cunoaştere, arată generalul există în lucrurile individuale, esenţa există în obiecte şi adevăratele „substanţe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simţuri.


Aserţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assertion, lat. assertio

1. (log.) enunţ, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmaţie.