Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. additionnel)
1. adj. care reprezintă un adaos; suplimentar; supranumerar.
3. s. f. convorbire telefonică suplimentară faţă de convorbirile incluse în preţ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. aggiornamento)
1. politică a bisericii romano-catolice de readaptare a doctrinei tradiţionale a catolicismului la cerinţele societăţii contemporane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)
1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilittérature)
1. creaţie literară în care nu se ţine seama de procesele artistice tradiţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (anti- + poem)
1. poem scris după alte reguli decât cele tradiţionale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. anti-traditionnel)
1. împotriva tradiţiilor şi a tradiţionalismului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropophagie)
1. faptul, din necesitate sau depravare în societățile evoluate, sau obiceiul tradițional, din societățile primitive, de a mânca carne de om; canibalism.
2. (etnologie) ~ rituală = ~ practicată din motive religioase sau conexe, spre deosebire de canibalismul de subzistență.