Rezultate principale (Adjectiv ):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. adiectivum, fr. adjectif)
1. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire.
Rezultate secundare (Adjectiv ):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adjectiver)
1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)
1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.
3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adjectiviser)
1. a (se) transforma în adjectiv, a (se) folosi ca adjectiv; a (se) adjectiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (adjectiviza)
1. transformat în adjectiv; adjectivat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adjectiver)
1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)
1. exprimat printr-un adjectiv.
2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.
3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adjectiviser)
1. a (se) transforma în adjectiv, a (se) folosi ca adjectiv; a (se) adjectiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adnominal)
1. (despre un adjectiv etc.) care determină un nume.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adverbe, lat. adverbium)
1. parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, modul, timpul etc.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adverbialiser)
1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.