Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. désinence)
1. element gramatical care se adaugă la sfârşitul unui cuvânt pentru a constitui o formă de conjugare (la verb) sau declinare (la substantiv, adjectiv).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -ment, cf. lat. mente „fel”)
1. „acţiune (prin verb, substantiv sau adjectiv)”.