Dictionar

Rezultate principale (Administrație,):

Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Rezultate secundare (Administrație,):

Autoadministrație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + administrație, cf. fr. autoadministration)

1. conducerea unei diviziuni teritoriale sau instituții care se autoadministrează; local în care se (sau personal care) desfășoară această activitate.

2. preluarea controlului asupra comunităților, grupurilor sociale etc. de către ele însele și nu de către o autoritate externă; autoadministrare.


Administrativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. administratif, lat. administrativus)

1. I. care aparține administrației, privitor la administrație.

2. care face parte dintr-o administrație publică sau privată; care privește personalul administrației.

3. care emană de la un organ de administraţie.

4. pe cale = prin organele de administrație.

5. aparat ~ = totalitatea serviciilor și a personalului dintr-o instituție, dintr-un stat.

6. drept ~ = ansamblu de norme care reglementează funcționarea administrației publice.

7. II. instituţie de administraţie; serviciu însărcinat cu administrarea unei companii et cetera; gospodărie.


Administrator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. administrateur, lat. administrator)

1. conducător al unui serviciu de administraţie; intendent.

2. ~ delegat = persoană împuternicită de consiliul de administraţie al unei societăţi conducă societatea.


Arhicancelar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)

1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.

2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.


Birocraţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bureaucratie)

1. ansamblul funcţionarilor publici cu atribuții administrative.

2. sistem administrativ formalist care se caracterizează prin încetineală, greutate, lipsă de flexibilitate, incapacitatea de a se ocupa de cazuri particulare etc.

3. formă de sistem politic în care puterea reală este deținută și transmisă de către administrație.

4. (prin ext.) hârțogărie, paperaserie; ineficiență, ineficacitate.


Casieriţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (casier + -iţă)

1. femeie care care are în sarcina sa casa de marcat, la un comerciant sau într-o administrație, într-o unitate publică et cetera; casieră.


Chestor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questeur, lat. quaestor)

1. magistrat roman care în perioada regalităţii îndeplinea funcţia de judecător, iar în cea a republicii deţinea funcţii financiare.

2. şeful unei chesturi de poliţie.

3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administraţie şi securitate.