Dictionar

Rezultate secundare (Admisibil,):

Admisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)

1. care poate fi admis; acceptabil.

2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.

3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.


Admisibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admissibilité)

1. faptul și calitatea de a fi admisibil; posibilitatea de a fi admis.

2. (antonime) inadmisibilitate, neadmisibilitate.


Admisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admissible)

1. care poate fi admis; acceptabil.

2. califică pe cineva care a fost considerat demn de admisibilitate într-un examen sau concurs.

3. (antonime) inadmisibil, neadmisibil.


Admisibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. admissibilité)

1. faptul și calitatea de a fi admisibil; posibilitatea de a fi admis.

2. (antonime) inadmisibilitate, neadmisibilitate.


Exclus, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (exclude)

1. adj. înlăturat, eliminat, dat afară.

2. adv. inadmisibil.


Gabarit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gabarit)

1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil.

2. greutate care depășește limita maximă admisă sau pe cea normală.

3. ~ de încărcare = instalație specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise.

4. model după care se fasonează unele piese în construcțiile de nave sau de piese de artilerie.

5. (fam.) dimensiune, statură.


Impermisibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. impermissible)

1. inadmisibil, (de) nepermis.


Inadmisibilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inadmissibilité)

1. caracterul a ceea ce nu poate fi admis; caracterul a ceea ce este inadmisibil; neadmisibilitate.

2. (antonim) admisibilitate.