Rezultate principale (Aerostat,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostat)
1. balon umplut cu un gaz mai uşor decât aerul.
Rezultate secundare (Aerostat,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)
1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)
1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)
1. adj. referitor la aerostatică.
2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)
1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostier)
1. specialist care manevrează un aerostat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dirigeable)
1. adj. care poate fi dirijat.
2. s. n. aerostat motopropulsat, care poate zbura în orice direcţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. montgolfière)
1. aerostat primitiv, cu aer cald.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. statique)
1. adj. referitor la echilibrul forțelor, la statică.
2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil.
3. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor.
4. ~a grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; ~a fluidelor = hidrostatică; ~a gazelor = aerostatică; ~a construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare.