Dictionar

Rezultate principale (Aerostat,):

Aerostat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostat)

1. balon umplut cu un gaz mai uşor decât aerul.


Rezultate secundare (Aerostat,):

Aerostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.

2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.


Aerostaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.


Aerostatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérostatique)

1. adj. referitor la aerostatică.

2. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul gazelor, precum şi tehnica construirii şi dirijării aerostatelor.


Aerostaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostation)

1. ramură a aeronauticii care studiază construcţia şi zborul aerostatelor.


Aerostier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérostier)

1. specialist care manevrează un aerostat.


Dirijabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dirigeable)

1. adj. care poate fi dirijat.

2. s. n. aerostat motopropulsat, care poate zbura în orice direcţie.


Montgolfier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. montgolfière)

1. aerostat primitiv, cu aer cald.


Static, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. statique)

1. adj. referitor la echilibrul forțelor, la statică.

2. în nemișcare, lipsit de dinamism; pasiv; imuabil.

3. s. f. ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor.

4. ~a grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; ~a fluidelor = hidrostatică; ~a gazelor = aerostatică; ~a construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare.