Dictionar

Rezultate secundare (Afabil,):

Afabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affable, lat. affabilis)

1. care demonstrează gentilețe și cordialitate față de ceilalți; binevoitor, cordial, prietenos.

2. (antonime) acrimonios, neprietenos.


Afabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.

2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.

3. (antonim) acrimonie.


Acrimonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.

2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.

3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.


Acrimonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrimonieux)

1. care denotă acrimonie, acreală; caustic, muşcător, sarcastic.

2. (antonime) afabil, amabil.


Afabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affabilité, lat. affabilitas)

1. însuşirea de a fi afabil; calitatea unei persoane afabile.

2. calitatea celui care primește, care ascultă și întreține cu bunăvoință pe ceilalți.

3. (antonim) acrimonie.


Afectuos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectueux, lat. affectuosus)

1. care manifestă simpatie, prietenie pentru cei din jurul lui; prietenos, afabil.

2. cu afecțiune pentru cei din jur; tandru, drăgăstos.

3. (antonime) rezervat, sever.


Affabile

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affabile)

1. (muz.) (ca indicație de execuție) afabil, graţios.