Rezultate principale (Afront,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affront, it. affronto)
1. insultă, jignire adusă cuiva în public.
Rezultate secundare (Afront,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affronter)
1. a se opune cu curaj; a înfrunta, a brava, a sfida.
2. a apropia prin operaţie buzele unei plăgi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affronté)
1. (despre motive iconografice) reprezentat prin două animale dispuse faţă în faţă.
2. (heraldică) privind în față sau cu fața către observator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anafront)
1. front atmosferic în care aerul cald are o mişcare ascendentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. katafront)
1. front1 (5) deasupra căruia aerul se deplasează descendent, ce antrenează ascensiunea aerului rece.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avanie)
1. (istorie) vexare, insultă la demnitatea pelerinilor și a străinilor în general, pe care turcii o practicau în Levant cerând bani.
2. afront public umilitor; tratament umilitor pe care o persoană îl primește în mod public.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétitivité)
1. calitatea de a fi competitiv.
2. aptitudinea unui individ sau a unui grup de a face față concurenței.
3. (economie) capacitatea unei oferte, a unei companii de a afronta concurența cu șanse de succes.