OK
X
agil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agile, lat. agilis)
1.
sprinten,
vioi;
mobil,
activ.
2.
îndemânatic,
dibaci,
priceput.
agil; mobil; activ
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
agilis
2.
FR
mobile;
mouvant
3.
EN
mobile;
moving
4.
DE
beweglich;
lebhaft
5.
RU
подвижный
6.
HU
fürge,
élénk;
mozgékony;
aktív
agile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. agile)
1.
(muz.)
cu
agilitate.
agilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agilité, lat. agilitas)
1.
calitatea
de
a
fi
agil;
sprinteneală,
îndemânare.
acrobat, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)
1.
gimnast
în
acrobație.
2.
artist
de
circ,
funambul
care
execută
trucuri
de
agilitate
în
fața
unui
public.
3.
(fig.)
om
lipsit
de
consecvență;
cel
care
caută
să
epateze.
agile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. agile)
1.
(muz.)
cu
agilitate.
agilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agilité, lat. agilitas)
1.
calitatea
de
a
fi
agil;
sprinteneală,
îndemânare.
alert, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
care
este
vigilent,
atentiv.
2.
care
este
prompt,
agil
și
suplu;
vioi,
iute,
sprinten.
autodubă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 + dubă)
1.
autovehicul
prevăzut
cu
o
dubă,
pentru
transportul
de
materiale
fragile,
produse
alimentare
etc.
casant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cassant)
1.
care
se
sparge
sau
se
sfărâmă
ușor;
casabil,
fragil.
2.
(fig.;
despre
modul
de
a
vorbi
al
cuiva)
tăios.
3.
care
posedă
un
caracter
ferm,
categoric;
hotărât.
4.
(anton.)
incasant.