Dictionar

 

agrementa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agrémenter)

1. a da culoare, a înfrumuseța prin adăugarea unui accesoriu plăcut.
 
 

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
 
 
 

barzoi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. barzoi)

1. câine rusesc cu siluetă grațioasă și zveltă, folosit la vânătoare și agrement.
 

caniș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caniche)

1. câine de agrement cu părul creț, cu aspect frumos.
 

carlin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carlin)

1. câine de agrement cu corpul scurt, capul masiv, rotund și brăzdat de riduri și cu botul pătrat și scurt; mops.