OK
X
agresiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agressif)
1.
care
săvârșește
o
agresiune;
provocator;
irascibil.
2.
(despre
substanțe)
care
atacă
chimic
corpurile.
agresivitate
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aggresivitas
2.
FR
agressivité
3.
EN
aggressiveness
4.
DE
Aggressivität
5.
RU
arресивность
6.
HU
agresszivitás,
támadékonyság
agresivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
1.
însușirea
de
a
fi
agresiv.
2.
(psih.)
comportament
ostil,
destructiv
al
unui
individ.
3.
însușire
a
unor
agenți
patogeni
de
a
ataca
plantele.
4.
ostilitate
a
animalelor.
5.
proprietate
a
apelor
naturale
de
a
ataca,
prin
acțiune
chimică,
construcțiile,
de
a
produce
degradarea
solului.
acidorezistență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acido-résistance)
1.
rezistență
a
unor
materiale,
corpuri
etc.
la
acțiunea
agresivă
a
acizilor.
2.
proprietate
a
unor
bacterii
colorate
cu
anilină
de
a
rezista
la
acțiunea
decolorantă
a
acizilor.
acrimonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acrimonie)
1.
caracter
agresiv,
caustic
al
cuiva,
sarcasm.
2.
dispoziție
proastă
exprimată
prin
remarci
acerbe
sau
printr-un
ton
acrimonios.
3.
(antonime)
afabilitate,
amenitate,
bunăvoință.
agresivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
1.
însușirea
de
a
fi
agresiv.
2.
(psih.)
comportament
ostil,
destructiv
al
unui
individ.
3.
însușire
a
unor
agenți
patogeni
de
a
ataca
plantele.
4.
ostilitate
a
animalelor.
5.
proprietate
a
apelor
naturale
de
a
ataca,
prin
acțiune
chimică,
construcțiile,
de
a
produce
degradarea
solului.
belicos, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. bellicosus, fr. belliqueux)
1.
războinic,
agresiv;
amenințător.
caracterial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caractériel)
1.
referitor
la
caracter,
de
caracter.
2.
(psihopatologie)
se
spune
despre
o
persoană
care
suferă
de
tulburări
de
caracter.
3.
copil
~
=
copil
care
are
o
inteligență
normală,
dar
care
prezintă
tulburări
de
comportament
caracterizate
cel
mai
adesea
prin
agresivitate,
instabilitate
excesivă
și
blocaj
în
comunicarea
cu
ceilalți.
contraagresivitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (contra- + agresivitate)
1.
reacție
față
de
agresivitate.