Dictionar

agresiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agressif)

1. care săvârşeşte o agresiune; provocator; irascibil.
2. (despre substanţe) care atacă chimic corpurile.
 

agresivitate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aggresivitas
2. FR agressivité
3. EN aggressiveness
4. DE Aggressivität
5. RU arресивность
6. HU agresszivitás, támadékonyság
 

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însuşirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.
 

acidorezistenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acido-résistance)

1. rezistenţă a unor materiale, corpuri etc. la acţiunea agresivă a acizilor.
2. proprietate a unor bacterii colorate cu anilină de a rezista la acțiunea decolorantă a acizilor.
 

acrimonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrimonie)

1. caracter agresiv, caustic al cuiva, sarcasm.
2. dispoziție proastă exprimată prin remarci acerbe sau printr-un ton acrimonios.
3. (antonime) afabilitate, amenitate, bunăvoință.
 

agresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)

1. însuşirea de a fi agresiv.
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.
4. ostilitate a animalelor.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.
 

belicos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. bellicosus, fr. belliqueux)

1. războinic, agresiv; ameninţător.
 

caracterial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caractériel)

1. referitor la caracter, de caracter.
2. (psihopatologie) se spune despre o persoană care suferă de tulburări de caracter.
3. copil ~ = copil care are o inteligență normală, dar care prezintă tulburări de comportament caracterizate cel mai adesea prin agresivitate, instabilitate excesivă și blocaj în comunicarea cu ceilalți.
 

contraagresivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (contra- + agresivitate)

1. reacţie faţă de agresivitate.