Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. brakhys „îngust, scurt”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalobrachius)
1. monstru care prezintă acefalobrahie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. ahasverisch)
1. (veşnic) rătăcitor; rătăcind.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. achéen)
1. adj., s. m. f (locuitor) din Ahaia (Peloponez).
2. (s. n.) vechi dialect vorbit de aheeni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ahéliotropique)
1. (bot.) fără reacţie tropistică la efectul luminii; afototropic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almanach, lat. almanachus)
1. publicaţie anuală care, pe lângă indicaţii astronomice şi meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare şi artistice etc.
2. publicaţie periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abrachiocéphale)
1. (med.) monstru care prezintă abrahiocefalie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)
1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acariens)
1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acephalobrachius)
1. monstru care prezintă acefalobrahie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achérontique)
1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.
3. (var.) aherontic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (afecta)
1. (şi adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.