Dictionar

-BRAH

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. brakhys „îngust, scurt”)

1. „scurt, îngust”.
 

acefalobrah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachius)

1. monstru care prezintă acefalobrahie.
 

ahasveric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. ahas­ve­risch)

1. (veșnic) rătăcitor; rătăcind.
 

aheean, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. achéen)

1. adj., s. m. f (locuitor) din Ahaia (Peloponez).
2. (s. n.) vechi dialect vorbit de aheeni.
 

aheliotrop

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ahéliotropique)

1. (bot.) fără reacție tropistică la efectul luminii; afototropic.
 

almanah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. almanach, lat. almanachus)

1. publicație anuală care, pe lângă indicații astronomice și meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare și artistice etc.
2. publicație periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.
 

abrahiocefal

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abrachiocéphale)

1. (med.) monstru care prezintă abrahiocefalie.
 

acaju

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America și Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roșcat; mahon.
2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.
 

acarieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acariens)

1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.
 

acefalobrah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acephalobrachius)

1. monstru care prezintă acefalobrahie.
 

acherontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achérontique)

1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.
2. subpământean.
3. (var.) aherontic.
 

afectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (afecta)

1. (și adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.
2. emfatic, prefăcut.