Dictionar

Rezultate secundare (Aiurea,):

Aiureală

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aiuri + -eală)

1. vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare.

2. (fam.) vorbire lipsită de sens; absurditate.

3. (fam.) zăpăceală, tulburare, dezordine.


Distrat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (distra)

1. cu gândul aiurea; neatent.


Divaga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. divaguer, lat. divagari)

1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens.

2. (despre un curs de apă) a ieşi din albie.