Dictionar

aiureală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aiuri + -eală)

1. vorbire lipsită de șir sau de logică (cauzată de o stare patologică); delir, aiurare.
2. (fam.) vorbire lipsită de sens; absurditate.
3. (fam.) zăpăceală, tulburare, dezordine.
 

distrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (distra)

1. cu gândul aiurea; neatent.
 

divaga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. divaguer, lat. divagari)

1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens.
2. (despre un curs de apă) a ieși din albie.