automorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automorphisme)

1. homomorfism.
2. tendință de a judeca pe alții prin prisma propriei persoane.

cauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. causa, după fr. cause)

1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen.
2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni.
3. în cunoștință de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză.
4. motiv, rațiune.
5. (jur.) pricină, proces.
6. a avea câștig de ~ = a câștiga.

clovn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. clown)

1. artist comic de circ; paiață, saltimbanc.
2. (fig.) cel care distrează pe alții prin bufoneriile sale.

coacuzat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. coaccusé)

1. I. acuzat că a săvârșit un delict împreună cu altcineva.
2. II. cel acuzat în același proces împreună cu alții.
3. oricare dintre mai mulți inculpați care răspund la aceeași acuzație.

coadministrator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coadministrateur)

1. cel care administrează împreună cu alții.

coautor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. coauteur)

1. autor împreună cu altcineva al unei lucrări.
2. participant, alături de alții, la săvârșirea unei crime, a unei infracțiuni.