Dictionar

bosism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bossisme)

1. organizare electorală puternic dezvoltată în S.U.A., potrivit căreia alegătorii se grupează în jurul șefilor.
 

electoralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. électoralisme)

1. (depreciativ) comportament demagogic, orientare în sens demagogic a politicii unui partid sau guvern în apropierea alegerilor, constând în căutarea obținerii votului alegătorilor prin toate mijloacele.
 

electorat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électorat, germ. Electorat)

1. demnitatea de elector (II).
2. teritoriu supus unui elector (II).
3. totalitatea alegătorilor în cadrul unor alegeri generale.
 

elecțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. élection, lat. electio)

1. acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei; alegere.
2. procedură prin care alegătorii își votează candidații pentru consiliile locale, parlament etc.
3. procedură prin care membrii unui colegiu, ai unei adunări acordă (sau refuză) voturile cuiva, pe care îl încredințează să-i reprezinte, sau prin care îi acordă un titlu etc.
4. (var.) elecție, (înv.) elexie.
 

fief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fief)

1. feudă.
2. (fig.) teritoriu, posesiune exclusivă, absolută.
3. ~ electoral = zonă în care un partid sau un personaj politic se bucură de o mare popularitate în rândul alegătorilor.
 

psefologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. psephology)

1. formă a sociologiei care studiază atitudinea politică și comportamentul grupurilor de alegători, pentru a detecta factorii ce-i influențează în deciziile luate; sociologie electorală.