Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alliance)
1. înţelegere politică între două sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice.
2. legătură între familiile a două persoane ce se căsătoresc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mésalliance)
1. căsătorie cu o persoană considerată de condiţie socială inferioară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. affinis)
2. s. m. f. rudă prin alianţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. affinité, lat. affinitas)
1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanţelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)
1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. allier)
1. refl. a se uni printr-un tratat de alianţă.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alia)
1. adj. unit printr-o alianţă.
2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj.
3. s. m. f. persoană, organizaţie, stat care face parte dintr-o alianţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entente)
1. denumire dată unor alianţe politico-militare dintre state imperialiste.