Dictionar

Rezultate principale (Alocuţiune):

Alocuţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocution, lat. allocutio)

1. cuvântare ocazională scurtă.


Rezultate secundare (Alocuţiune):

Alocutiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alocuț/iune/ + -iv, cf. fr. allocutif)

1. referitor la alocuțiune; cu caracter de alocuțiune.


Epilog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)

1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.

2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând câștige bunăvoința publicului.

3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.

4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.


Speech

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. speech)

1. discurs ocazional; alocuţiune.