Rezultate principale (Alocuţiune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocution, lat. allocutio)
1. cuvântare ocazională scurtă.
Rezultate secundare (Alocuţiune):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alocuț/iune/ + -iv, cf. fr. allocutif)
1. referitor la alocuțiune; cu caracter de alocuțiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.
2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului.
3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.
4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. speech)
1. discurs ocazional; alocuţiune.