Dictionar

Rezultate secundare (Altă):

Altaic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. altaïque)

1. din regiunea munţilor Altai.

2. limbi ~ce = limbi turcice, mongole şi tunguse.


Altazimut

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Altazimut)

1. instrument astronomic pentru măsurarea azimutului constelaţiilor.


Asalta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. assaltare)

1. a da un asalt.

2. (fig.) a copleşi cu insistenţe, cu cereri.


Asfalta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. asphalter)

1. a acoperi un drum, un teren, o suprafață etc. cu un strat de asfalt.


Autohaltă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + haltă)

1. facilitate de pe un drum la care opresc autobuzele intraurbane și autocarele de transport public interurban pentru a permite călătorilor urce și coboare din vehicul; haltă pentru autobuze, stație de autobuz.


Cobalta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (cobalt)

1. a acoperi cu un strat de cobalt suprafaţa unui obiect metalic.


Abandon

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.

2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.

3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.

4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.

5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.

6. renunțare la o cauză, credință etc.

7. cedare (la o stare, un sentiment).

8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.

9. (sport) retragere dintr-o competiţie.

10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.


Abduce

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abducere)

1. a duce (de undeva); a lua, a apuca altă cale.


Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.

2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Abrazor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. abraziune, engl. abrasor)

1. unealtă dintr-un material abraziv, folosită pentru aşchiere.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Abumarkub

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.