Rezultate secundare (Alunga,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (alunga + -ător)
2. (var.) (înv., reg.) alungătoriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- satan/ic/ + -iza)
1. acțiunea de alungare a diavolului prin exorcizare; sfinţire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)
1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. excommunicare, fr. excommunier)
1. a exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi.
2. a îndepărta.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exorcisme, lat. exorcismus)
1. ceremonie, ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului din locul pe care îl ocupă.
2. (var.) (înv.) esorcism, (înv.) exhorcism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Origine: (lat. exorcista, fr. exorciste)
2. II. practicant al exorcismului; persoană care alungă demonii printr-o ceremonie, ritual etc.
3. III. ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedaţi de diavol”.
4. cleric care a primit puterea de a exorciza.
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -fuge, cf. lat. fugus, fugio, -ere „a fugi, a alerga, a evita”)
1. „care respinge, care alungă, care fuge, care se îndepărtează”.