Dictionar

Rezultate secundare (Alunga,):

Alungător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (alunga + -ător)

1. care alungă; prigonitor.

2. (var.) (înv., reg.) alungătoriu.


Desatanizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (de- satan/ic/ + -iza)

1. acțiunea de alungare a diavolului prin exorcizare; sfinţire.


Devotament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.

2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.

3. (var. înv.) devoiement, devuement.


Excomunica

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. excommunicare, fr. excommunier)

1. a exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi.

2. a îndepărta.

3. a alunga.

4. a respinge.


Exorcism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. exorcisme, lat. exorcismus)

1. ceremonie, ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului din locul pe care îl ocupă.

2. (var.) (înv.) esorcism, (înv.) exhorcism.


Exorcist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f., III. s.m.
Origine: (lat. exorcista, fr. exorciste)

1. I. referitor la exorcism.

2. II. practicant al exorcismului; persoană care alungă demonii printr-o ceremonie, ritual etc.

3. III. ecleziarh, în Evul Mediu, care căuta, prin rugăciuni, să-i vindece pe cei „posedaţi de diavol”.

4. cleric care a primit puterea de a exorciza.


-FUG

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -fuge, cf. lat. fugus, fugio, -ere „a fugi, a alerga, a evita”)

1. „care respinge, care alungă, care fuge, care se îndepărtează”.