amănunțitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (amănunți + -tor)

1. (despre sol) ușor de sfărâmat, de fărâmițat, de afânat.
2. (var.) amărunțitor.

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

ancheta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. enquêter)

1. a supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă.
2. a face o cercetare științifică pe teren.

circumstanția

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. circonstancier)

1. a expune în mod amănunțit; a prezenta în detaliu, detaliind circumstanțele.

detalia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. dettagliare, fr. détailler)

1. a demonstra, a analiza, a expune (ceva) amănunțit.

detaliat, -ă

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (detalia)

1. (în mod) amănunțit.

detaliu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. dettaglio, fr. détail)

1. element neesențial al unui lucru; amănunt.
2. în ~ = amănunțit.
3. lucru mărunt, lipsit de importanță, secundar.
4. parte a unei opere literare sau artistice care poate fi considerată și izolat.