Dictionar

amănunțitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (amănunți + -tor)

1. (despre sol) ușor de sfărâmat, de fărâmițat, de afânat.
2. (var.) amărunțitor.
 

amplu, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ample, lat. amplus)

1. larg, întins, vast, dezvoltat; cu amănunte multe.
 
 
 
 

circumstanția

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. circonstancier)

1. a expune în mod amănunțit; a prezenta în detaliu, detaliind circumstanțele.